Şi portarilor le place să înscrie

În ultimele două decade, mai mult ca oricând, au început să se remarce portarii care înscriu! Mai întâi din penaltyuri, lovituri libere, degajări, iar apoi chiar din interiorul careului, în urma unor faze fixe, îndeosebi cornere, dar şi lovituri libere.
Cel mai cunoscut dintre toţi, este brazilianul Rogerio Ceni, care la 37 de ani, are înscrise la activ 93 de goluri (!), toate pentru aceeaşi echipă: FC Sao Paolo. Din 1992 şi până în prezent, el se poate lăuda cu 942 de meciuri jucate pentru clubul sud-american, cu care a câştigat printre altele, două Copa Libertadores şi trei campionate ale Braziliei. Dintre cele 93 de goluri, doar 42 au fost din penalty, restul fiind rezultatele executării impecabile a unor lovituri libere (51!). De altfel, Rogerio Ceni a bifat şi 16 meciuri în naţionala Cariocas, fără a marca vreun gol, dar se poate lăuda cu faptul că a fost membru al lotului care a câştigat Cupa Mondială din 2002, dar şi că a jucat o repriză la Cupa Mondială din 2006, împotriva Japoniei.




Unul dintre meciurile memorabile ale lui Ceni a fost în august 2006, când a înscris al 63-lea său gol, depăşindu-l pe Chilavert, dintr-o lovitură liberă împotriva lui Cruzeiro. Ceea ce este interesant, golul a venit la câteva minute după ce apărase un penalty al adversarilor, când scorul era de 2-0 pentru ei. Astfel s-a făcut 2-1, iar spre final acelaşi portar a transformat şi un penalty, meciul terminându-se astfel la egalitate 2-2!
Un alt asemenea exemplu este Jose Luis Chilavert. Unul dintre cei mai mari fotbalişti din istoria Paraguayului, portarul a punctat de 62 de ori din lovituri libere şi lovituri de la 11 metri. Majoritatea golurilor le-a marcat pentru Velez Sarsfield, echipă pe care a ajutat-o să câştige de patru ori campionatul intern şi două Copa Libertadores. El a izbutit să înscrie un go şi în Europa, când evolua la Real Zaragoza. Spre deosebire de Ceni, paraguayanul a înscris opt goluri şi pentru echipa naţională, în cele 74 de meciuri jucate. Multe dintre ele au fost decisive, patru fiind marcate doar în campania de calificare pentru Cupa Mondială din 2002. Deţine recordul de a fi primul portar din istorie care a înscris trei goluri într-un meci. Toate au fost din penalty. De asemenea, Chilavert a înscris şi împotriva lui River Plate, printr-o lovitură liberă de după linia de la mijlocul terenului. Un ultim episod interesant al carierei sale s-a consumat la Campionatul Mondial din 2002, când a încercat să îl învingă pe Casillas din lovitură liberă, fără succes.
Podiumul portarilor – golgheteri este completat tot de un sud-american, columbianul Rene Higuita, inventatorul paradei “lovitura scorpionului”, în 1995, întrţun amical împotriva Angliei. La fel ca şi Chilavert, a înscris opt goluri pentru echipa naţională, a cărei tricou la îmbrăcat de 68 de ori. Pe lângă acestea, a mai marcat 30de goluri la echipele de club pe la care a trecut.




Aceştia nu sunt singurii portari latino – americani care au înscris goluri pe bandă rulantă. O poveste aparte are şi mexicanul Jorge Campos, care a înscris peste 35 de goluri pentru echipa UNAM Pumas. Ce este interesant este faptul că, în momentul în care a ajuns la Pumas, prima opţiune era Adolfo Rios, aşa că, Jorge, pentru a nu-şi ieşi din formă a cerut să joace... atacant! Antrenorul l-a ascultat, iar în sezonul 1990-1991 a marcat 14 goluri! Campos s-a remarcat şi prin cele 129 de selecţii pentru echipa naţională, chiar dacă nu a şi înscris. Totuşi el a apărat atâţia ani, cu toate că la cei 1,68 metri ai săi este considerat a fi cel mai scund portar ce a jucat la un asemenea nivel.
De menţionat este că în acest moment în Europa, mai jaocă un portar chilian, Claudio Bravo, care anul trecut a înscris un gol vital pentru echipa Real Sociedad, din lovitură liberă, pe când aceasta activa în Segunda Division. Este căpitanul naţionalei statului Chile, pentru care a jucat 48 de meciuri.
Pentru că tot am amintit de Europa, trebuie să menţionăm că cei mai cunoscuţi goalkeeperi – goalgeteri sunt Hans Jorg Butt şi Dimitar Ivankov. Neamţul este un specialist al loviturilor de la 11 metri, transformând de-a lungul carierei 26, numai în Bundesliga, dintre care 19 pentru Hamburg şi 7 pentru Leverkusen. În prezent legitimat la Bayern Munchen, Butt nu a reuşit să puncteze în campionat, dar a făcut-o odată în Liga Campionilor, sezonul trecut, când a transformat un penalty împotriva lui Juventus Torino. De altfel, el deţine un record greu de egalat: a marcat trei goluri în Liga Campionilor, toate împotriva lui Juventus Torino, dar pe când evolua la echipe diferite (2000 la Hamburg, 2001 la Leverkusen şi 2009 la Bayern). Din păcate, pentru echipa naţională nu a putut juca decât 4 jocuri, deşi are 35 de ani.
Celălalt portar cu apetit ofensiv, este cel mai prolific din istoria fotbalului european, cu 42 de goluri, dintre care majoritatea au fost marcate pentru Levski Sofia, dar şi câte şase pentru Kayserispor şi Bursaspor, această din urmă echipă fiind şi cea cu care a câştigat titlul în Turcia. Primul din istorie al clubului. A jucat pentru echipa Bulgariei în 63 de partide, fără a mara vreun gol.
În Europa nu există numai portari ce-şi fac un obicei din a marca. Există şi goalkeeperi a căror impulsuri de moment le spun să urce în careu ca să execute un penalty sau să aştepte să devieze în poartă o lovitură liberă executată de un coleg.
În ultimii 15 ani, au existat destule cazuri, mai ales în Cupele Europene. Şi cine putea deschide acest bal, dacă nu Peter Schmeichel? Portarul danez a urcat în careu, în ediţia 1995-1996 a Cupei UEFA şi a înscris pentru Manchester United golul de 2-2 în faţa lui Rotor Volgograd. Din păcate pentru englezi, acesta nu a fost de ajuns, fiindcă în Rusia scorul a fost 0-0.




În sezonul 2006-2007 al Cupei UEFA, doi portari şi-au trecut numele pe lista marcatorilor. Primul a fost, actualul echipier al lui AC Milan, italianul Marco Amelia, care a egalat în prelungiri pentru Livorno, în meciul cu Partizan Belgrad. Ulterior, spaniolul Andres Palop i-a provocat coşmaruri lui Mircea Lucescu. În martie 2007, după 2-2 în tur, Şahtior o conducea acasă pe FC Sevilla cu 2-1 şi avea calificarea asigurată cu un minut înainte de final, dar la o ultimă fază, portarul andaluzilor înscrie şi trimite meciul în prelungiri, unde Sevilla avea să mai înscrie doată, desăvârşindu-şi calificare în faza următoare.
Tot în Europa,dar de această dată în Liga Campionilor, s-au mai făcut remarcaţi doi portari. Primul dintre ei, se numeşte Sinan Bolat. Turcul de 22 de ani a reprezentat un adevărat talisman pentru antrenorul român Boloni, când în ultimul meci din faza grupelor a sezonului 2009-2010, a urcat în careu şi a punctat în prelungirile disputei cu AZ Alkmaar, egalând la unu. Acela a fost golul care a calificat-o pe Standard Liege, mai departe în Europa League, tocmai în dauna campioanei Olandei din acel moment. Tot în grupe, dar în sezonul actual s-a remarcat şi căpitanul lui Hapoel Tel Aviv, nigerianul Vincent Enyeama, care în prima etapă, la scorul de 0-2 în faţa lui Lyon a transformat o lovitură de la 11 metri.



Dar nu numai în competiţiile continentale se marchează. Portari ce activează în marile campionate ale Europei au început să înscrie tot mai des în ultimul deceniu. Spre exemplu, în Premier League, deschizătorul de drumuri a fost acelaşi Peter Schmeichel, care în 2001, a punctat dintr-o lovitură de colţ, împotriva lui Everton. Chiar dacă el s-a confundat cu Manchester United, acest gol l-a înscris în momentul în care apăra culorile lui Aston Villa. Tot în campionatul Angliei şi tot în urma unei lovituri de colţ, a înscris şi americanul lui Blackburn Rovers, Brad Friedel, în 2004. Un caz aparte îl reprezintă fostul goalkeeper al lui Tottenham, Paul Robinson, care în 2007, a înscris un gol dintr-o lovitură liberă pe care a executat-o de la mai mult de 70 de metri de poarta adversă.
Nici Bundesliga nu stă mai prost la acest capitol. Pe lângă deja legendarul Butt, pe care vi l-am prezentat anterior, un portar şi mai celebru, a punctat de două ori în campionatul Germaniei. Este vorba de cel care a apărat poarta naţionalei la turneele finale din 2006 şi 2008, Jens Lehmann. Fost echipier al unor echipe celebre precum Milan, Dortmund, Arsenal sau Stuttgart, neamţul s-a consacrat la Schalke 04, echipă pentru care a punctat de două ori în anii 90: odată din penalty şi a doua oară dintr-o lovitură de colţ, tocmai împotriva echipei la care avea să joace ulterior: Borussia Dortmund.




Campionatele României au avut şi ele de-a lungul anilor, astfel de portari. Deschizător de drumuri, chiar la nivel mondial este Rică Răducanu, care la mijlocul anilor ’70, a marcat şapte goluri pentru Rapid Bucureşti, dintre care trei în prima ligă. Este în continuare singurul portar de fotbal care a fost surprins în offside. Mai recent, în anii ’90, fostul goalkeeper marocan al lui Dinamo, Khalid Fouhami, a punctat odată în campionat. Apoi, pentru executarea loviturilor de la 11 metri a devenit celebru Mircea Bornescu. Actualul portar al Rapidului a înscris 13 goluri pentru Extensiv Craiova, FC Caracal şi Universitatea Craiova. Toate reuşitele au fost urmarea transformării unor penaltyuri, iar dintre acestea două au fost reuşite în Prima Ligă. Robert Bălăeţ, portar la Pandurii Târgu Jiu, este un caz special. Deşi a jucat doar 8 meciuri în prima divizie, el a punctat odată din penaly, în sezonul 2006-2007.
Pe alte continente, aceste practică nu este la fel de celebră precum în Europa sau America, dar merită să-l menţionăm pe Mohamed al Deayea. Portarul saudit ce a apărat naţionala statului său timp de 181 de partide (record mondial absolut!) se poate mândri cu trei reuşite, pentru clubul la care şi-a petrecut mare parte a carierei: Al Hilal.
Din Africa, nu doar Fouhami este cunoscut pentru golul său de la Dinamo, ci şi portarul naţionalei Ghanei, Richard Kingson, care în cele 84 de selecţii la prima reprezentativă a reuşit un gol, în 2008, în ultimele minute ale unui amical împotriva Tanzaniei.
În mod sigur aceştia nu sunt singurii portari care au înscris goluri, dar este cert că sunt cele mai cunoscute nume care au izbutit acest lucru. Poveştile lor diferă, dar pentru orice sincer iubitor al fenomenului fotbalistic, nu pot fi altfel decât unele impresionante.